|
SOLSTITIUL de IARNA Acest foc rezuma o traditie vie. Nu o imagine inconsistenta, ci o realitate. O realitate la fel de tangibila ca duritatea acestei pietre. Simbolul Solstitiului este ca viata nu poate muri. Strabunii nostri credeau ca Soarele nu uita oamenii, si ca revine in fiecare an la intalnirea de primavara. Credem, impreuna cu ei, ca viata nu moare si ca, peste moartea indivizilor, viata colectiva isi urmeaza cursul. Viitorul ne va apartine numai ridicandu-ne astazi, afirmand ca vrem sa ramanem cea ce am fost intotdeauna. Purtam in noi flacara. Flacara pura a acestui foc ritual. Nu un foc de amintiri. Ci un foc de bucurie si de gravitate, ce se cuvine sa fie aprins pe pamantul stramosesc. Aici vrem sa traim, indeplinind datoria noastra de oameni, fara a renega nici o particularitate a Sangelui, a Istoriei, a credintei strabune, amestecate in amintirile si in venele noastre… Nu este reinvierea unui ritual uitat. Este continuarea unei mari traditii. O traditie care isi are radacinile infipte in negura timpurilor. O traditie ce nu vrea sa dispara. O traditie care, incetul cu incetul, renaste. SOLSTITIUL DE IARNA Sanctuarul Nordic Astfel ziua urmeaza zilelor, trecand peste noaptea intunecata. Soarele revine dupa obscuritate, primavara se intoarce dupa lunga iarna inghetata. Primim cu bucurie noul an, ce ia locul anului scurs. Si, constienti ca suntem doar zale in lantul neamului nostru, vom prelungi spre eternitate lineajul strabunilor. Si cel al Rasei Albe. |