Solutia sta într-o refaurire totala a societatii si în aplicarea religiei strabune traco-dacice.

Societatea Gebeleizis va reface legatura întrerupta cu stramosii. De la ruperea acestor legaturi Neamul nostru a fost supus unui sir neîntrerupt de ponoase, ca un blestem pentru tradarea strabunilor.

Cerul se întuneca încetul cu încetul. Iata lunile negre si timpul lupilor. In ziua muribunda se afirma certitudinea ineluctabila a Ragnarok-ului. Mai tragic decât amurgul Zeilor se anunta declinul valorilor strabune, altcândva temelia fortei si mândriei noastre. Intr-o lume în care totul este pus sub semnul intrebarii, o singura certitudine supravietuieste: cea a decadentei. Dar în aceasta disperare, în acest haos, mitul Soarelui neînvins, mitul reîntoarcerii eterne, nu apare decât mai necesar. Ce ar fi lumina fara noapte?

Dusmanii Neamului nostru au inlocuit credinta strabunilor cu mituri iudaice. Astazi triumful lor pare absolut. Laicii si clerul vorbesc acelasi limbaj si celebreaza acelasi cult: cel al multimii împotriva indivizilor, cel al ideologiei împotriva instinctului, cel al egalitatii împotriva luptei. Sa te afirmi tu însuti, sa doresti conservarea mostenirii si culturii proprii este considerat un pacat capital. Cei care nu doresc existenta lumii nediferentiate sunt marcati cu peceta indelebila a ereticilor.

Trebuie sa acceptam sa nu fim ca toata lumea, daca acest lucru ne va permite sa redevenim noi-însusi. Viata nu are nevoie de justificare, ci de vointa. Trebuie acum sa regasim mitul care corespunde propriei istorii, propriului temperament si echilibru. Nu avem nevoie de pacatul original, de pocainta si de umilinta. Lumea nu este impura, viata nu începe dupa moarte, omul nu este nedemn. Trebuie sa ne reîntoarcem la mitul vital prin excelenta, la mitul Soarelui. La legendele si mitologia Traco-Dacilor. Ceea ce va renaste nu este o amintire istorica, ci credinta de otel în geniul acestui Neam, cel mai drept si viteaz dintre neamurile tracilor. Vom regasi, cu fidelitate si certitudine, gesturile stramosilor.

• Omul, Domnul Zeu, Natura, Pamântul si Sângele

Ne-am pierdut sufletul pentru ca am pierdut sensul valorilor comune care au format antica religie a Neamului dac. Trebuie sa reînviem sufletul Traco-dacilor si sa redefinim pe Domnul Zeu. Pentru ca sacrul nu este în afara noastra, ci în noi. Domnul Zeu nu este supranatural, nici transcedent. Este, din contra, Natura si Viata. Domnul Zeu este prezent în Soare si în stele, în zi si noapte, în vegetatie si în valurile marii. Domnul Zeu se naste cu florile si moare cu frunzele copacilor. Domnul Zeu respira cu vântul si ne vorbeste în linistea noptii. Este aurora si amurgul. Si bruma. Si furtuna.

Domnul Zeu se incarneaza în Natura. Natura se înfloreste pe Pamânt. Pamântul se perpetueaza în Sânge.

Stim, din Antichitate, ca viata este o lupta, iar pacea înseamna numai moarte. Religia noastra este în primul rând cultul Eroilor, al Razboinicilor. Celebram oamenii diferiti si inegali. Lumea noastra este cea a luptei si a alegerii, nu cea a egalitatii. Universul nu este un sfârsit, ci un ordin. Natura diversifica, separa, ierarhizeaza. Individul, liber si voluntar, devine centrul lumii. Cea mai mare virtute a sa ramâne mândria - pacatul suprem pentru religia iudaica. In conceptia noastra tragica asupra vietii, lupta este valoarea suprema. Este un om adevarat cel care se lanseaza în intreprinderi nemasurate. Aceleasi culmi unesc pe Burebista cu Siegfried.

Societatea Gebeleizis s-a nascut dintr-o necesitate absoluta: dorinta regasirii vechiului suflet, ce ne va permite sa întelegem realitatile si misterele care constituiau esentialul credintei strabunilor. Trebuie, în definitiva, sa regasim strabuna întelepciune, strabunul echilibru, strabuna dreptate si strabunul curaj. Trebuie ca descendentul traco-dacilor de astazi sa recunoasca Natura eterna si sa redescopere din nou legile vietii. Omul nu este o creatura a cerului pierduta pe Pamânt. Apartine lumii rationale, si raspunde provocarii destinului. Exista pentru ca lupta.

Mâine va renaste o religie care va redeschide drumul sacru al stramosilor traco-daci. Va mobiliza nostalgia si vointa. Ea singura ne va da forta de a înfrunta timpurile teribile ce se pregatesc, fata de iluziile progresului si a confortului. Dar aceasta religie pe care o presimtim nu va fi revelata de vreun profet iudeu. Exista deja în inima fiecaruia dintre noi.

Ceea ce importa acum, este doar trezirea vocii constiintei ancestrale.

[inapoi]