Tudor IONESCU
sau ,,BINE, CAMARADE”
Ionescu, Tudor, se întelege, este marele nationalist, cel marele patriot român din secolul XXI, acela care smulge cu seninãtate muntilor vesnic înzãpeziti solitudinea, siguranta de sine, linistea creatoare. Imaginea lui te farmecã nu cu acea îngâmfare insularã, care ar trebui sã fie accesorie numelui sãu, ci cu pisicheria dâmboviteanã. Înfãtisarea acestuia este departe de al idolului sãu, Corneliu Zelea Codreanu, desi prin sfortãri inimaginabile, acesta încearcã din rãsputeri sã îi semene. Acesta este un individ mic la stat, are un cap pãtrat, diform, cu pãrul ca pana corbului, ochii mici, care se uita galesi unul la altul, sub o frunte bulbucatã, demonicã, demiurgicã, semn al unei debilitãti înaintate. Se poate observa lesne lãtimea acesteia, si compara cu imaginile nefericitilor cu dizabilitãti mentale si psihice. Acesta are urechi mici, soricesti, meschin de ridicole, gura micã, împietritã într-un rictus care indicã dezgustul sãu la adresa lumii. Portul acestuia este de inspiratie hollywood-ianã, cu cãmasã (verde sau neagrã) încheiatã pânã sub mãrul lui Adam (povestea cu mãrul lui Ionescu, mai încolo...) pantaloni bufanti (având ca origine aceia de bufon de curte...), ghete negre sau pantofi, bine strânsi cu sireturi. Pe deasupra are obiceiul de a purta un fel de suman negru, la fel ca omonima organizatiei... Având o copilãrie dificilã, crescând fãr de tatã si numai cu muma, acesta a cãpãtat o perfidie si urã fatã de masculi, încât si d-l Freud s-ar fi îngândurat de acest print de Kurlandia, vesnic îmbufnat si gânditor la tiganca cea cu sapte linguri de dulceatã în cescutã... Nu va reusi niciodatã sã finalizeze studiile, Furerul fiindu-i o scuzã facilã, poate prea facilã. Admirator neconditionat al masculinitãtii, al falus, face eforturi supraomenesti (el evident considerându-se un untermensch...) sã ajungã la un ideal de potentã, de pilozitate corporalã (pe care nu o are, fiind spân...), de virilitate si fortã dezlãntuite, capabilã se le urce pe cele mai înalte culmi ale orgasmului patriotic. Firesc, acesta preferã pe augustul Cãpitan drept model, un exemplar rar de idealism si de orbire patrioticã. Se spune, într-o legendã, cã serenisimul Ionescu îsi linisteste camarazii, la fel ca si C.Z.C., prin ,,Bine, camarade”, desi acesta spunea ,,E totul bine, camarade”. Normal, cã nu e totul bine în viata lui Ionescu, acesta fiind chinuit de torturile invidiei si geloziei sentimentale pe aceia care, reusind în viatã mai mult decât acesta, au reusit mai mult decât o josnicã adunãturã de ,,bãrbati”. Vorba scurtã, privirea pãtrunzãtoare, hotãrâtã, sunt argumentele acestui individ. Normal cã are vorba scurtã, neevoluatã, nefinisatã, cãci nu se poate fãli cu scoala (cã, cu falusul, pardon, palosul, nu se poate fãli, cicã...), iar cu privirea pãtrunzãtoare, duritatea acesteia nu se datoreazã hotãrârii, ci faptului cã acesta cautã un punct pe care sã-l fixeze cu ochii sãi bolnavi. Fãrã supãrare, dar astea au fost spuse la mânie, pentru trecutul ,,rasist” al lui Ionescu. La aceste insinuãri, cum cã acesta ar fi un temerar legionar, noi toti anti-legionarii, comunisti veleitari, anarhisti de sâmbãtã noaptea, rãspundem cu catrenul lui Pãstorel Teodoreanu anagramat, bineînteles:
,,Camarade, nu fii trist Garda merge înainte Prin partidul ...ionescist?”
Si acum, prãjiturica... Acest individ Ionescu, are bizare apucãturi erotice... Asemenea gloriosului rege Ferdinand, acesta preferã pe tiganca cea frumoasã româncei cinstite. Cel mai bun exemplificare a comportamentului acestora, ar fi urmãtoarul aforism: ,,Ce este din punct de vedere doctrinar pentru noi, limba pe care o folosim? Iar rãspunsul dat de acestia ar fi fost... ,,Limba pe care o folosim, este din punct de vedere doctrinar cea mai puternicã legãturã între mãrul lui Adam, adicã originea noastrã de crestini, si pãrul lui madam...” La trecutu-ti mare, mare viitor... vom reveni si cu alte dezvãluiri în cazul acestui falnic sarlatan patriotic, acestui saman al prostiei si inculturii, acestui mic cãpcãun nervos...
Semnat, datat si dat la popor, LITROPOLITUL VAARAN AL SAMBALEICopyright Societatea Gebeleizis 2004.
|