Calendarul ceremoniilor

Ceremoniile sunt însasi curgerea vietii, ce ne aduc în contact cu ritmurile primare ale existentei. Ele sunt solemne deoarece sunt necesare. A merge cu Soarele, a creste odata cu Luna, a înfaptui ritualul unde exista comuniune cu poporul sau cu natura, a experimenta onoarea si norocul, a da copilului darul numelui, a bea cupa fratiei - înseamna a trai. Acestea sunt forme de a desparti viata de moarte si de a întari legaturile între cei de acelasi sânge. Ceremoniile conduse de Societatea Gebeleizis au loc în general în locuri deschise, apropiate de natura si daca se poate, în locatii ancestrale. Celebrarile anuale includ cele opt festivaluri de sezon traditionale. Practicarea ritualului si ceremoniei pagâne la ciclurile de festivaluri anuale sunt recunoascute ca fiind cele mai eficiente cai de imprimare a întelepciunii, moralei si obiceiurilor strabune, în rândul membrilor comunitatii noastre traco-dacice. Celebrarea culturii noastre indigene, la fel de straveche precum Neamul nostru, este esentiala pentru identitatea, unitatea si supravietuirea noastra ca entitate biologica distincta.

Marile festivaluri ale lumii îsi au originea în venerarea puterilor Soarelui si Pamântului. În Europa, sunt doua festivaluri propriu zise care cad la exact sase luni unul de celalalt. Si fiecare jumatate de an este din nou împartita si marcata de câte un festival minor. Deloc surprinzator, aceste date nu erau întotdeauna celebrate în concordanta exacta; în timp ce triburile germanice si tracice împarteau anul în acord cu Solstitiile si Echinoctiile, principalele lor festivaluri fiind ziua mijlocului verii si ziua mijlocului iernii (Yule), triburile celtice împarteau anul cu festivalurile focului la începutul lui Mai (Beltane) si Noiembrie (Samhuinn) pentru a coincide cu migratiile cirezilor lor.

Ritualul implica un mod determinat de actiune. Aceste ritualuri stravechi au fost întotdeauna mijloace directe de a aduce ordine în haos, sens si scop în viata, întarind corpul spiritual. Ce se câstiga cu ritualul este proportional cu ce se introduce în el. Trupul poate fi implicat prin miscare, muzica, costumatie, cântat si astfel experienta va fi cu atât mai bogata. A existat credinta ca focul distruge puterile ostile omului, purifica aerul si permite omului, animalelor si vegetatiei sa prospere si sa devina fertile. Pentru ceremoniile ce au loc înauntru, sunt suficiente lumânarile, iar pentru cele de afara se obisnuieste un altar. Aranjamentul traditional pentru toate altarele pagâne consta într-un corn ceremonial de baut umplut cu hidromel, lumânari, vas de binecuvântare si un vas auxiliar pentru turnarea lichidelor, runele simbolice, un gandr (bagheta), un lastar de brad si optional o sabie sau lance.

Pentru a începe fiecare ceremonie pagâna, se practica o închinare cu Ciocanul lui Thor ritual pentru a deschide cercul împartit în patru. Se porneste din nord si, se închina catre nord, est, sud si vest. Godi va face semnul ciocanului la fiecare colt, spunând :” Sfinteste acest loc si nu lasa raul sa intre”.

Scopul deschiderii unui cerc este de a consacra si sfinti acel loc pentru uzul spiritual, separându-l de lumea mundana. În acelasi timp cercul sanctificat creaza o legatura de energie psihica între participanti. La sfârsitul ritualului este obligatia lui Godi de a închide cercul cu o scurta cuvântare de multumire catre zei.

Când se savârseste ritualul si ceremonia, este important de pastrat în minte ca intentia e de a permite puterii interioare a arhetipurilor sa se manifeste. Pentru asta, concentrarea personala si ritualul, de unul singur sau cu altii, stabileste conditiile cele mai potrivite. Scopul ritualului este de a ajunge la un punct de intensitate dincolo de conceptia curenta a sinelui, unde modelele arhetipale din inconstient se pot manifesta.

Binecuvântarea Aratului: 2 februarie. Are loc la începutul sezonului de însamântari. Aceasta zi este simbolica pentru împreunarea dintre zeul Frey (fertilitate) si fecioara Gerd (pamânt). Noridicii cred ca oamenii au învatat sa are privind mistretul, animalul lui Frey însusi. E un festival al fertilitatii, al semintei plantate si a pamântului arat.

Festivalul lui Thunar si Vali: 14 februrie. Este celebrarea traditionala a Familiei. Este simbolica pentru zeul tunetului, Thor, folosindu-si puternicul ciocan (Mjollnir) pentru a respinge întunericul si gigantii înghetati. Considerat apogeul iernii, festivalul lui Thor ne reaminteste puterea noastra – ca neam venit prin aspra iarna.

Echinoctiul de Primavara: 20-21 martie. Echinotiul de primavara, cunoscut si ca “Eostre”, cea mai luminoasa si mai plina de bucurie sarbatoare a anului Arian. În 20-21 martie se cerebreaza renasterea si reînoirea. Eternul ciclu este reprezentat de ou, un simbol al fertilitatii, deseori vopsit în diverse culori.

Ziua Verii: Aprilie. Dupa mitologia Nordică, ceremonia acestui festival pagân era savârsita în onoarea lui Frey si Freija.

1 Mai – Prima zi a lunii este un moment de mari festivitati în cerebrarea vietii si a Nasterii Primaverii. Ca o sarbatoare a jocurilor si a placutei companii, 1 mai reprezinta fertilitatea masculina si ciclurile de reproducere.

Solstitiul de Vara: 20-21 iunie. Este cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte a anului. În vremurile stravechi Solstitiul de Vara era perioada traditionala pentru tinerea adunarii anuale (Althing). Zeul onorat al Mijlocului Verii este fiul lui Wotan, Balder.

Frey Faxi: 28 august. Din timpuri stravechi acesta a fost festivalul recoltei în Scandinavia si Islanda. O trasatura a acestei celebrari implica lupte de cai si zeul Frey. Frey Faxi sau “Frey’s Mane” îl va provoca si îl va înfrânge simbolic pe oponentul sau.

Echinoctiul de Toamna: 20-21 septembrie. Celebrarea Echinoctiului de toamna marcheaza sfârsitul sezonului recoltei. Este cel mai mare, mai important, festival al recoltei.

Noptile Iernii: marcheaza sfârsitul recoltei, se concentreaza pe marinimie si onoreaza zeita Freyja. Vitele ce nu puteau face fata iernii erau sacrificate iar carnea mâncata sau pastrata pentru lunile de iarna.

Solstitiul de Iarna: 21 decembrie. Este cea mai sfânta sarbatoare a anului, începând cu 21 decembrie. Dureaza 12 nopti si culmineaza cu Anul Nou. Prima noapte din Yule “Noaptea Mama”, este închinata zeitei germanice Freyja. Cele 12 nopti reprezinta cele 12 luni ale anului, ca perioada aparte de timp între cel vechi si cel nou. Yule este cea mai scurta zi a anului si se tine în onoare Solstitiului de Iarna, întoarcerea Soarelui, si zeul Frey.

[inapoi]