Definirea neamului trac se face nu numai dupa caracterele specifice ale triburilor si dupa obiceiurile lor, dupa formele limbii si natura zeilor, dupa manifestarile artistice, sociale, politice, economice etc ,,ci si dupa regiunea geografica in care s-a dezvoltat si raspandit. Aceasta regiune este „spatiul tracic", foarte intins initial, cu limite nu lesne de precizat, deoarece ele nu erau marcate prin frontiere pe harta si nici nu aveau graniceri care sa le pazeasca. Aceste margini ale spatiului tracic au fost intotdeauna flexibile, in functie de miscarea triburilor, care, datorita inmultirii lor, erau in continua expansiune. Definirea spatiului tracic se poate face printr-un contur estompat, cuprinzand zona geografica unde s-au nascut, au trait, s-au inmultit si de unde au migrat triburile traco-geto-dace.

Bazinul dunarean alcatuia centrul acestui spatiu, cuprins intre cele doua catene ale Muntilor Haemus si Carpati. Depresiunea alcatuita de curbura Carpatilor si Muntilor Apuseni a constituit leaganul neamului Tracilor. De aici, numeroase triburi s-au extins spre miazanoapte, in Tatra si de-a lungul Vistulei, spre rasarit, pana la Boristene (Nipru) si in Chersonesul Bos-porului Cimmerian, la poarta orientala a Europei; spre apus, pana la Duna-rea de mijloc, peste Campia Pannonica, dincolo de Bratislava, iar spre sud, in Peninsula Haemusului, pana la litoralul Marii Egee. Miscari mai ample au dus triburile trace pana in indepartata Anatolie (Soare-Rasare) din Asia Mica. Axul intinsului spatiu trac este un fluviu, cel mai mare fluviu al Europei. Coborand din muntii inalti si padurosi ai continentului, Dunarea o apuca spre rasarit, spre acea depresiune despartitoare a doua lumi, a doua mentalitati diferite.

Toate marile civilizatii au inflorit pe vaile unor fluvii: cea egipteana pe Nil, mesopotamica pe Tigru si Eufrat, indiana pe Indus si pe Gange, chineza pe Fluviul Galben cea europeana pe Dunarea numita si Istru, in stravechea vatra tracica a Carpatilor. Dunarea carpatica, asadar, ar fi leaganul adevarat al civilizatiei sud-est europene. In realitate asa a fost, caci civilizatia egeica isi procura hrana din aceasta vale, motiv pentru care a impanzit cu orase tarmurile Marii Negre. Aici au venit Grecii in antichitate sa caute lana de aur a bogatiilor agricole dunarene. Aici a fost sediul fericirii in epoca de aur, cimitirul eroilor de la gurile Dunarii si, de straja la iesirea fluviului din Cazane, pe la Portile de Fier, lacasul zeilor din cetatea Gogaion sau Cogaion.

Conditiile geografice, hidrografice, orografice si calitatea pamantului, clima deosebit de prielnica pentru agricultura, cu regim regulat de ploi periodice, cu zapada iarna dar nu cu geruri excesive, au determinat crearea acestui centru si l-au harazit sa devina leaganul neamului trac. Resursele de viata acumulate in mod echilibrat au conditionat nasterea si dezvoltarea stravechii civilizatii europene.

Istoricii C.C. Giurescu si Dinu C. Giurescu descriu acest pamant binecu-vantat intr-un stil poetic. De altfel, un antecesor, faimosul notar, episcop si scriitor din secolul al VI-lea, Jordanes, e incantat de armonia si frumusetea cetatii transilvanene, impodobita de coroana muntilor (corona montium), cum o denumeste el in De oritjine actibusque Getorum: cu munti potriviti, fara a fi salbatici ca Alpii, cu dealuri cultivabile, intr-un dulce declin spre campiile manoase ale Tisei, Banatului, Baraganului si Basarabiei, cu rauri aducatoare de seva pentru culturi, dar oferind si conditii prielnice de viata pestilor si pasarilor. Apele alcatuiesc de altfel un drum ideal, din cele mai vechi timpuri pana azi, iar reteaua hidrografica reprezinta un tot armonic, cum putine se afla in Europa. lata de ce leaganul Tracilor a fost aici, unde se gasesc si bogatiile cele mai de pret.

Insemnatatea apelor in stabilirea legaturilor dintre oameni, rolul lor intr-o epoca indepartata a fost determinant in constituirea diferitelor forme de civilizatie. Ele au dat posibilitatea de a se iriga vaile, au oferit surse de hrana si mijloace de transport. Ca element important in crearea unei civilizatii, Dunarea nu este cu nimic mai prejos decat Nilul, Tigrul, Gangele, Indusul, Fluviul Galben. Facilitatile create de acest drum fara pulbere, o ideala magistrala care leaga centrul Europei de Marea Neagra, cat si resursele alimentare, au concentrat, inca din zorii istoriei omenirii, civilizatii pe malurile Dunarii. Cele mai vechi forme ale civilizatiei trace se intalnesc pe tot cursul fluviului, dovedind ca Dunarea a jucat un rol tot atat de insemnat in istoria civilizatiei europene ca si fluviile din nordul Africii si din Ori-entul Apropiat.

La rindul lor, muntii Carpati reprezinta un element fundamental al spa-tiului tracic. Piscurile lor inchipuie un lant vast, care isi sprijina unul din capete pe tarmurile fluviului, inchizand spre rasarit Campia Dunarii. Dupa ce depaseste fluviul spre sud, lantul muntilor se curbeaza spre rasarit, constituind impreuna cu Carpatii cele doua metereze ale bazinului dunarean. Carpatii si Haemusul nu sunt hotare naturale de netrecut, intre bazinul Du-narii si restul lumii. Versantele lor spre miazazi sau spre rasarit se continua in chip firesc catre stepele din stanga Pontului Euxin, sau catre valea fluviului Vardar si Marita. In spatiul tracic, muntii au constituit elementul permanent de legatura al populatiei autohtone, incepand cu epoca de piatra pana in pragul secolului al XX-lea.

Din trupul muntilor tasnesc izvoare. Ele se prefac in rauri si se desfasoara ca un evantai spre Dunare, strabatand vai intinse, prielnice agriculturii si pastoritului. Bine impaduriti, muntii sunt loc de adapost si imense depozite de materii prime, mai ales din perioada in care metalele au inceput sa fie folosite. Muntii de sare, fara de care e greu de conceput viata omului si cresterea vitelor, reprezentau cea mai de seama bogatie pentru oamenii vechimii. Bogatiile solului si ale subsolului au facut ca spatiul tracic sa fie ravnit de triburile si popoarele invecinate, si tot ele i-au adus pe Traco-Ro-mani pana la hotarele Maramuresului, ca intr-un adevarat Eldorado al antichitatii.

La apus, leaganul spatiului tracic este marginit de Alpii Dinarici si Pe-ninsula Italica, iar la miazazi, de Muntii Greciei continentale. Prin caracterul lor consecutiv, muntii au avut darul sa fragmenteze si sa dispuna pe vai diferite triburi, in vest si in sud, si sa delimiteze arii mari la nord si la est. Apele ce segmenteaza sau delimiteaza spatiul tracic au ajutat la stabilirea legaturilor cu lumea mediterana si egeica, ceea ce a facut ca inrauririle reciproce sa se manifeste permanent de-a lungul intregii istorii.

La nord de Gurile Dunarii si dincolo de Tyras, spatiul tracic a stat in ne-contenit contact cu stepele si popoarele de stepa, si acest contact a ingaduit un schimb permanent intre doua lumi. Cu Asia, legatura s-a facut prin Bosforul Cimmerian, dupa cum si prin sud, prin Bosforul Stramtorilor, unde s-a efectuat o neintrerupta miscare de triburi si schimburi de civilizatii.

Zona din sudul Dunarii, intre Marea Neagra, Marea Marmara (Propon-tida) si Marea Egee (Tracica) a fost denumita si Tracia, iar dupa unificarea facuta de Odrisi, si Odrisia. Tradus in greceste, numele zonei a devenit Europa, atribuit cu timpul intregului continent. Cele peste o suta de triburi plamadite din pamantul acestui spatiu, ca rod firesc, au fost intotdeauna adanc inradacinate si niciodata nu s-au lasat instrainate. Intocmai ca arborii care, pe masura ce trece timpul vijelios, isi adancesc radacinile mai profund si isi ridica maret coroana spre cer, triburile trace si-au afirmat intreaga lor putere si frumusete. Orice copac ce da roade, fructe si seminte, cauta sa le raspandeasca in preajma. Asa si neamul tracilor, prin triburile mai prolifice, a rodit si s-a raspandit, fie la marginea teritoriului sau de vietuire, fie deplasandu-se la mari distante, peste mari, cum au fost Tracii din Asia Mica. Peste mari adevarate nu poate fi vorba, deoarece stramtorile Bosforului si ale Dardanelelor mai degraba uneau decat desparteau spatiul european de Anatolia. Prin aceasta revarsare a surplusului de populatii, cum face Italia astazi, triburile trace creau un fel de colonii. Asa au ajuns Dardanii sa ridice orasul-cetate Dardania-Troia, iar Frigienii, sa alcatuiasca o „filiala" a Brigilor. Mysii, nu erau altceva decat o frantura a Moesilor din sudul Dunarii. Mesapii, lapigii si Venetii din Italia de rasarit erau surplusuri ale Traco-IIlirilor din Dalmatia si din Pannonia.

Prin fenomenul expansiunii si emigrarii, corpul neamului trac a luat forme diverse, uneori ale unor tentacule in directia sudului, a vestului si a nord-vestului. Mai putin spre est, desi au ajuns dincolo de raul Hipanis (Bug) si Borystene (Nipru). Aici, in nordul Marii Negre, dincolo de Tyras, salasluia tribul Cimmerienilor, despre care se spune ca ar fi fost tracizat, dar, dupa alte opinii, rezulta ca erau Traci dintotdeauna. Ei s-au miscat din spatiul lor, impinsi de Sciti, atunci cand acestia si-au facut aparitia pe Bug si Nistru, inaintand mai apoi pana dincolo de Gurile Dunarii, in Getia Minor, unde, dupa o dominatie nominala, s-au topit tracizandu-se. in urma lor n-a mai ramas astfel decat numele. Marele neam al Tracilor, prin radacinile adanc infipte in pamantul stravechi, datorita superioritatii demografice, a reusit sa asimileze sistematic alte neamuri, care s-au asezat de-a lungul mileniilor in spatiul locuit de Traci. Ramuri si tentacule s-au intins de-a lungul Carpatilor, pana in Alpii Austriei de azi, unde Traco-Illirii se intalneau cu Taurii si Celtii-Boi din Retia si Boemia. Tracii au patruns si pe Valea Vistulei, unde s-au instalat centre tracice, intre care cel mai cunoscut, a fost Getidava. Neamurile celtice, impartite in multe triburi, s-au extins catre rasarit si s-au impus in Valea Padului, ajungand in contact cu Venetii si Etruscii. Mai mult, au facut chiar incursiuni pana la Roma.

Privit atat in trecut, cat si in prezent, spatiul tracic poate sa apara frag-mentat, ca un mozaic, doar atunci cand nu i se vede unitatea biologica si spirituala. Contururilesalese intrevad suficient de lamurit inca de la sfirsitul neoliticului. In epocile succesive ale mileniului al doilea anterior, care cores-punde epocii bronzului, migratiunile au dus la asezari si consolidari. in epoca fierului, in primul mileniu anterior, aveau sa se alcatuiasca alte centre de putere, decat binecunoscutul Troia-Ilion, si sa se produca alte afirmari politice, militare si spirituale, cu urme adanci in istoria antica.