Neamul tracilor are o structura biologica specifica. El a inceput sa se diferentieze de restul neamurilor in mileniul al doilea. 0 sumedenie de triburi inrudite, cu trasaturi comune, se miscau in marele spatiu tracic, luand numele zonei geografice preferate. In aceasta epoca mobilitatea populatiei era mult mai mare decat azi, ceea ce l-a facut pe Nicolae lorga sa spuna, la un moment dat, ca „Tracii sunt un popor in miscare, fara hotar".

Structura biologica a Tracilor este specifica rasei albe, de talie mijlocie. infatisarea lor nu era prea diferita de cea a Tracilor de azi, cu ochii caprui, cu parul castaniu, in proportie potrivita cu cei ce au ochi albastri si par tizianesc, dupa cum se pretind Motii, ca descendenti directi si nealterati ai Dacilor. Sub acest aspect s-ar fi prezentat si Acheii, si Dorienii, la sosirea lor in Grecia. Totusi, dominant in tot spatiul tracic este tipul mediteraneean. Neamul Tracilor avea statura impunatoare, era voios, puternic, iubea dansul, cantecul si petrecerile. Deseori, Tracii sunt descrisi in tonuri aspre si ei apar cu parul roscovan, uns cu unt, voluminosi si grosolani. Dupa unii ar fi avut trupul „zugravit". dupa obiceiul Scitilor (Valerius Maximus), in timp ce altii ii reprezinta ca oamenii cei mai mari si mai tari in razboi (mda-inios lubens i'iios el fo'tes in beUo). Clement din Alexandria descrie „orgiile" din Samotracia, cosorul, sabia ca o coasa, cornul de zimbru, folosite de oamenii spatiului tracic in batalii. Uneori sunt aratati ca culegatori de aur, pasnici, alteori ca o „natie furioasa", avand un temperament aprins si fiind neiertatori cu dusmanii, gata sa-si ajute insa prietenii. Interesanta de retinut este ideea lui Diodor, cum ca populatiile locale adoptasera conducerea de catre profeti si ca legendele lor pastrau amintirea potopului, care a sfaramat o parte din scoarta continentala, transformand-o in arhipelag. Alte legende mai noi din Grecia de azi vorbesc despre ursitele, care au cernut pamantul cel mai bun asupra spatiului tracic, in timp ce stancile si bolovanii au fost ingramaditi pe teritoriul Eladei. Din pacate, o seama de izvoare si carti despre caracterul populatiilor din nordul si sudul Dunarii (de pilda, cartea lui Sostratos, pomenita de Strabon) au disparut. Diodor ii vede pe Traci ca neam unic in limba, datini si religie, descinzand din regele Licurg, care dom-nea peste „Thraci" si „Helespont", avand un urmas, Tharops, facut cu Bacchantele. Tharops ar fi avut ca fiu pe Osagru, tatal miticului poet Orfeu, care descinde dintr-o ,,religie cu cantari". Asezamantul lor religios se intmeia pe „cultul imparatilor".

Cele o suta de triburi ale Tracilor duceau o viata felurita. Bessii si Edonii locuiau in bordee, in cea mai mare parte a Haemusului, cautand mai ales vaile. In preajma cetatilor grecesti Callatis, Tomis, Histria traiau Crobizii. Tribalii si Moesii se perindau de-a lungul Dunarii. Saii, Paitii, Sirii, Dar-danii, Coralii, Chiconii, Yanthii, Dassaretii, Hibrianii, Dentheletii, Agrianii locuiau in sudul Dunarii si unii populau muntii Rhodope. Paitii aveau locuinte lacustre, ceea ce dovedeste o adaptare variata la mediu si o pricepere la constructiile de locuinte. De-a lungul Strymonului, se insirau triburile tracice ale Traierilor, Edonilor, Bisaltilor, Mygdonilor, Setonilor, Sinleni-lor, Dolongilor si Peonilor. in zona fluviului Hebru se aflau Odrisi. Despre unii se spune ca obisnuiau sa bea vinul din coarne de boi ferecate in aur si argint. Despre altii ca ascultau harpa, instrument descoperit de acest popor muzical, cu deosebite inclinatii artistice. Nu dispretuiau femeile si adesea, dupa relatarea poetului trac Menandru, dadeau dovada de „neinfranarea patimei". Ca si la piramidele Egiptului, la cetatile grecesti cu o populatie destul de redusa, mii de mesteri traci si-au unit eforturile si priceperea pentru cioplitul si transportatul pietrei, pentru inaltarea constructiilor ce fac fala antichitatii Haemusului.

In Marea Egee, Tracii s-au amestecat cu Bisaltii si Edonii. Au locuit Athosul si au populat insulele (Tucidide vorbeste despre Samotracia). S-au raspandit prin partile Macedoniei si au avut conflicte directe cu Alexandru cel Mare. Edonii stapaneau mine si regii lor umblau imbracati in vesminte luxoase, inchinandu-se divinitatii Cotys, de la care si-au tras numele o seama de regi traci. De altfel, s-a vorbit si s-a scris mult despre numele trace, remarcate deopotriva la regii Bosporului, ca si la cei de la Gurile Niprului, la Chersones (dupa Diodor), ca si in Egiptul Ptolomeilor.

0 epoca de metamorfoze facea ca multe din „istoriile" Tracilor sa se trans-forme in legende, ori sa dispara cu totul din memoria urmasilor. Zeii Tracilor isi schimbau numele, trecand in „posesia" Grecilor si astfel proprii lor zei purtau o vreme doua nume, al doilea dupa localitatea in care acesta era adorat: Apollon Suregetes sau Goitosyros, Antariokos, Alsenos, Latomenos, Ramiskelenos, Zeus Blekouros, Artemis Gazoria, Bloureites, Bendis, Hekate Zerynthia, Dionysos Balias, Dyalos, Oiobazos, Sabazios, Aphrodita Zeirenia, Cibela Cotys. Adesea insisi Grecii, uimiti de forta si iscusinta Tracilor, ii treceau in randul fiintelor supraomenesti, ii puneau in directa rivalitate cu zeii, Tracia fiind locul unde se petreceau miracole si iubiri, pe care azi le-am numi romantice. Regi nespus de bogati, ca Tenthereus, se aflau in Moesia, si ei ispiteau imaginatia Acheilor si le indreptau adesea corabiile pe apele Helespontului in cautarea „Indiilor" din antichitate. Ca filosot'i, Tracii erau socotiti de Clement din Alexandria ca „precursori ai revelatiei", Platon insusi vazandu-i ca „predicatori ai nemuririi". Mandrindu-se cu descendenta sa traca, scriitorul Antistene spunea ca insasi „mama zeilor se tragea din Ida". Tot astfel, Demostene si Ificrate socoteau ca o cinste faptul ca mamele lor fusesera trace. Din avutia spirituala anonima, din traditiila ce dovedeau talentele multiple ale Tracilor, ceea ce a facut ca pana in zilele noastre sa se transmita din tata-n fiu o literatura folclorica unica in Europa, Grecii s-au infruptat din plin si au luat pe seama lor o mare parte din miturile si credintele ratacitoare.

Privilegiat de soarta, neamul Tracilor locuia cea mai bogata si mai ravnita peninsula a Europei, Peninsula Haemusului, careia Nicolae lorga i-a facut o analiza penetranta, comparand-o cu peninsulele Italica si Iberica:
„Italia e inchisa de zidul Alpilor : un drum se furiseaza de-a lungul Marii in Vest, altul se impiedica in daramarea de pietre din Cars, Pasurile Pirineilor, in piatra inalta, aspra, sunt mai mult pentru pastori. Dincoace sesul euroasiatic patrunde larg primitor prin Moldova-de-Jos si prin Baragan, si Dunarea e drumul deschis catre Apus. E o regiune de influente necontenite, ba uneori chiar un tinut de drumuri pe care se vantura neamurile".

„Italia si Hispano-Portugalia sunt tari sarace. Nici una din aceste peninsule nu aduna tot ce e necesar civilizatiei umane. Dincoace muntii cuprind fier, aur, argint, chiar arama ; vita de vie creste in podgorie, toate cerealele isi rasfata lanurile bogate mai jos, pe cand padurea-si lasa panza de codru mare pana la Dunare si da desisul de trei zile in Serbia".

,,In sfirsit Orientul, cu mii de ani mai vechi decat Europa, isi trimite aici, si primejdiile desigur dar si binefacerile. Preistoria va fi mai istorica aici, iar protoistoria se leaga de marile drame ale civilizatiei omenesti rasarite in Mesopotamia si in valea Nilului si el vine aici direct prin expeditiile regi-lor imparati din Persia, prin ratacirile triburilor de pastori si ostasi, ca si prin fiinta Grecilor pe malul ambelor continente".„De aceste conditii geografice e hotarata istoria".

In mai toate descrierile pastrate din antichitate, precum si in documen-tele arheologice si in reconstituirile antropologice, neamul Tracilor da do-vada de structuri biologice prea putin diferentiate, unitare si permanente. Faptul ca ele sunt invariabile pe parcursul mileniilor constituie cea mai puternica dovada a continuitatii Tracilor pe aceste meleaguri. Neamurile trace nu au fost niciodata „inlocuite" de alte neamuri migratoare, deoarece ele erau singurele perfect adaptate climei, solului, vegetatiei, vitregiilor mediului. Mobilitatea era conditia esentiala a rezistentei la presiunile exterioare, spre deosehire de Greci, a caror cultura a inflorit abia atunci cand s-au stabilit in cetati si au adoptat forme fixe de viata, impresurind tarmul Marii Negre si al Marii Egee cu porturi, spre a asigura tranzitul marfurilor produse de„anonimii Traci", prea putin legati de bunurile si avutiile lumesti, lipsiti de orgoliul de a trimite posteritatii „urme" cu privire la existenta lor, „documente" de piatra si „scrieri", bizuindu-se in primul rand pe forta traditiei si pe inaltele trairi spirituale.

In cunoscutul studiu al lui Hasdeu intitulat Straf si substraf, cercetindu-se fenomenul „dainuririi" prin analize filologice, se spune, la un moment dat:

„Oriunde istoria ne arata vreo ginte temeinica asezata, pretutindenea sub aceasta ginte ea ne lasa a vedea sau macar a zari pe furis, niste ramasite mai mult sau mai putin staruitoare dintr-o alta ginte mai veche, cucerita sau contopita. Orice ginte se compune, ca terenurile in geologie, dintr-un strat actual si din straturi succesive anterioare". Analizand „substraturile", lesne se poate urmari principiul continuitatii etno-sociale si teritoriale a poporului roman in spatiul carpato-dunarean, ceea ce avea sa intareasca si filologul L. Diefenbach atunci cand afirma cu deplina indreptatire : „Daca si in ce masura Tracii dainuiesc si azi in populatiile compacte, trebuie sa o decida istoria neamului romanesc si probabil a celui albanez, care insa lasa multe probleme deschise".