La baza intinsului neam tracic a stat organizatia tribala. Dezvoltandu-se impetuos, cele peste o suta de triburi ne sunt cunoscute indeosebi prin intermediul scriitorilor greci, care vorbesc despre ele in nenumarate randuri, dand numelui lor o desinenta si o forma grecizata. Civilizatia orala foarte dezvoltata a Tracilor a avut dezavantajul de a nu se fi transmis prin scriere. De aceea si forma originala a numelui lor, ca si atatea alte manifestari culturale, filosofice, epice, lirice, religioase n-au fost fixate in scris. In antichitate, scrierea nu era tinuta la mare cinste. Scrisul, considerat o profesiune de sclavi, era exercitat de scribi sau de scribani.

Pentru a avea o viziune mai completa asupra raspandirii Tracilor in marele spatiu european, dam mai jos un tabel (desigur incomplet) al triburilor mai insemnate, in ordine alfabetica, asa cum erau fixate in diferite zone, fara a putea intotdeauna sa precizam cu certitudine unde erau asezate :

Agriani, Apuli, Apsinthioi, Astai,
Bebryci, Berecyntae, Bessi, Bisaltai, Bithyni, Briantai, Brisai, Brygoi,
Carpi, Corpilli, Costoboci, Crobyzi,
Daci, Daursioi, Derrones, Dioi, Disorai, Drosoi, Drugeri,
Edoni,
Galaioi, Getae,
Laiai (Lai),
Maedi, Maedobythini, Mezeanoi, Mygdones, Mysoi (Moesi),
Nipsaioi,
Odomanti, Odrysiai, Oitensioi, Olizones,
Paioplai, Panaioi, Piastai, Piengitai, Piephigoi, Pyrogeri,
Rondaici,
Saboi, Saioi, Samaioi, Sapaioi, Selletes, Serdoi, Sialetai, Sintoi, Singi, Siriopaiones, Sithones, Suci, Saci.

Terizi, Thunatai, Tilataioi, Tintenoi, Tranipsai, Trausi, Treres, Tribali, Tyragetae,
Usdicesi, Uti,
Zbalenoi, Zeranioi etc.

Numirile de triburi au fost reproduse dupa I.I. Russu, care precizeaza ca sunt omise unele nume dubioase si derivatele tarzii de localilati, ca si clanurile geto-dacice. De aici rezulta ca marele neam geto-dac, care era acelasi, desi purta doua nume diferite, fiind atat de intins, avea si subimpartiri pe triburi.

Practic, la sfarsitul secolului I al erei noastre, deci la sfarsitul epocii fie-rului, aproape toti Tracii au fost supusi de Imperiul Roman, ramanand in afara frontierelor sale numai Costobocii, Dacii Mari in Maramures si alte triburi din Crisana. In muntii Tatra si Matra din Moravia se raspandisera alte triburi, dar numele lor autentice sunt greu de identificat. Ce se stie este ca pe riul Vistula exista orasul Getidava, despre care am mai vorbit. Probabil ca regiunea, a fost locuita si de alte triburi geto-dace.

Dacia ramane in istorie ca tara locuita de tribul cel mai insemnat al Tra-cilor, Dacii. Vaile, muntii, tinuturile sale au primit nume specifice, dupa locul de asezare al diferitelor triburi. Astfel, in Dacia Porolissensis (dupa centrul Porolissum) intalnim subnumiri ca Daci Caucoenses, Predavenses, alaturi de Daci Apulenses (dupa marele centru Apulum), Daci Rotacenses, raspanditi pana la curbura muntilor. Apoi, Daci Buridavenses, in tinutul Buridavei dacice, descoperiti la Ocnita-VaIcea, in jurul bogatelor saline de la Ocnele , Mari, Potulatenses, in Dacia Malvensis, impreuna cu Piephigi, Ciagisi, Sal-denses, Albocenses, Biephi, aceste ultime trei ocupand intregul Banat de azi.

In sudul Dunarii, urmand o diviziune mare de mai tarziu, gasim triburi trace ca Obulenses si Apiarenses. Pe coasta Marii Negre, mai spre sud, se aflau Crobysii, Seletii, Nipsaei, Samaii, Bennii, Coelaletii, Sapaii, Corpillii, Caenii, Scirmiades, Astii, iar in mijlocul lor, Odrisii, adica tribul care a creat un regat prin unirea acestora. S-a ajuns astfel, in partea de sud a Muntilor Haemusului, la Tracia Minor, intre Muntii Haemus si fluviu, unde locuia tribul Picenses, erau raspanditi Tribalii, binecunoscuti in istorie, Dimenses, in zona revarsarii Oltului, impreuna cu Usdicenses si Artacii, in munti. In sudul Dunarii erau bineinteles Moesii, care, impreuna cu aceste triburi, formau populatia celor doua Moesii.

Tribul Absinthilor sau Apsintilor a locuit la sudul Dunarii, poate chiar mai catre Marea Neagra, pe coline si in munti, uude cultura pamantului nu intrunea conditii potrivite pentru a fi practicata. De aceca, acest trib ingenios, dotat cu aptitudini deosebite pentru farmacologie, a cultivat o planta care, dupa tratamente speciale, a fost distilata si transformata intr-o bautura bine cunoscuta in antichitate. Atat de cunoscuta, incat a luat numele tribului ei si a adus pana in zilele noastre licoarea trebuitoare in medicina, dar si practici mai vesele, care pot purta omul in pragul nebuniei, ca orice lucru producator de bucurii excesive. La mare cinste azi intre francezi, acestia o numesc „absinthe" si au declarat-o bautura nationala. Spaniolii o numesc „absentha". Din absintheul baut in cantitati prea mari se poate da in boala absintismului, ceva asemanator cu alcoolismul. Numita dupa zeita Tracilor, Artemisia, planta are mai multe specii, dar cea mai importanta, prosperand azi in toata Europa, in Africa, Asia si America, este „Artemisia Absinthium", o planta erbacee perena, cu foi subtiri si inflorescente alb-galbui in mici ciorchine. Fiind paroasa si deci virtuoasa, potrivit proverbului italian, se infatiseaza sub aspect argintiu. Din flori si din ramuri (tinere, bineinteles !), se scoate un drog dulce-amarui, absintina, apoi diferite substante pepsice si rasinoase, acidul succinic si o esenta de ulei aromatic de culoare brun-verzuie, absintolul. Din sucul plantei se extrage acea licoare faimoasa, datatoare de placeri si de ganduri.

Cunoscuti ca trib al Satrilor, Bessii au reusit sa formeze si un mic stat numit Bessica. Aveau faima de razboinici si Romanii au patimit mult de pe urma lor, chiar dupa ce au fost infranti de consulul Licinius Lucullus. Necontenit revoltati impotriva Romanilor, Bessii n-au acceptat cu inima usoara dominatia acestora. De aceea, campaniile de pacificare au durat mult si potolirea lor s-a realizat abia in timpul imparatului August. Ca razboinici si rebeli, nu traiau cu inima miloasa, ba uneori inima lor era de piatra. Marele episcop Niceta i-a crestinat odata cu ceilalti Traci romanizati, indulcindu-le oarecum temperamentul. Pe riul Bargus, afluent al Hebrului, exista o localitate numita Bessapara, dar ramane de vazut daca aceasta a fost capitala tribului Bessilor. Se afla in apropiere de Plovdivul de azi, in Bulgaria.

In Banatul de azi locuiau Biessi, Biephii sau Biefii, impreuna cu Singii, trib dac care, impreuna cu Saldensii si Algocensii, a intemeiat stravechea cetate Singidunum. Pareri mai vechi, azi infirmate, atribuiau intemeierea Singidunumului Celtilor. Inarmati cu tehnicile inaintate ale antichitatii, Traco-Dacii au dezvoltat una dintre cele mai valoroase culturi. Descoperirile demografice atesta o mare densitate demografica, ceea ce explica raspandirea lor in toate directiile.

Carpii si Carpodacii sunt importanti pentru numele ce l-au dat muntilor, asa incat memoria lor s-a pastrat. Ei locuiau teritoriul dintre Nistru, Prut si Siret, in vechea Dacie, si au inaintat in secolul al treilea si in regiunile din bazinul Dunarii, trecand la sud de fluviu si devastand Moesia romana, impreuna cu alte triburi sau neamuri straine, cum au fost Bastarnii, o populatie germanica eterogena, pe care scriitorii greci sau romani au cunoscut-o sub denumirea de „Bastarni" si „Peucini". Carpii au atacat uneori Imperiul Roman impreuna cu Gotii. Costobocii si Carpii au reprezentat pe acei Daci liberi, care n-au cazut sub dominatia romana. Granitele Daciei romane cuprindeau Banatul, Oltenia, Transilvania si vestul Munteniei. Sub administratia romana, pasurile Carpatilor ingaduiau treceri si contacte care, practic, niciodata n-au fost intrerupte intre Daci si Dacii liberi din rasarit, din nord, din Maramures si din Tatra Slovaciei de azi. Sub imparatul Aurelian, provincia Dacia a fost abandonata de armata si administratia romana. Cei dintai care au patruns in fosta provincie — unde ramasesera pe loc bastinasii Dacoromani — au fost Carpii si ceilalti daci liberi. O infruntare decisiva s-a produs sub imparatul Gordian, in anul 245, care i-a infrant. Ei si-au pastrat tolusi suficienta putere, pentru a relua ofensiva in Moesia romana, chiar in anul urmator, de data aceasta fiind batuti de imparatul Filip Arabul, care a primit chiar titlul triumfal de „Carpicus Maximus". In a doua jumatate a secolului al III-lea, Carpii au continuat atacurile asupra Imperiului. Atat imparatul Aurelian, cat si Constantin cel Mare aveau sa lupte cu Carpii, singuri sau aliati cu Gotii.

Crobyzii formau, impreuna cu Sacii, doua triburi mai mici din tinutul Getilor din sudul Dunarii, in zona corespunzatoare Cadrilaterului. Sacii de pe malul Dunarii, cu centrul Sucidava, faceau parte din „regatul" lui Roles. Se pare ca tribul Crobyzilor ocupa si zona muntoasa a Haemusului, pe cele doua versante, pana la Marea Neagra.
Dupa marele trib tracic, Moesii, si-a luat numele toata valea cuprinsa intre Dunare si Muntii Haemusului, de la cotitura Portilor de Fier pana la Marea Neagra. Romanii au denumit Moesia Superior si Inferior mai tarziu, potrivit geografiei politice a Imperiului. In spatiul Moesiei centrale se aflau Tribalii, alt trib insemnat al Tracilor, avand o organizare statala proprie. Tribalii sunt adesea citati in scrierile antice si s-au remarcat in batalia contra lui Filip al II-lea al Macedoniei, pe care l-au infrant si l-au ranit.

Desigur, istoria celor peste o suta de triburi trace abia de acum inainte urmeaza sa fie studiata si scrisa, pentru a se elucida numeroase enigme ale trecutului indepartat si a se pune in lumina aportul lor la dezvoltarea Europei antice. Aportul tracic la constituirea populatiilor din Peninsula Haemns si Asia Mica este tot atat de insemnat ca si aportul adus la constituirea populatiei italice. Traco-Illirii stabiliti in zona de est a Peninsulei Italice au facut ca numele lor sa se regaseasca in regiunea Puglie (de la Apulia antica, nume dat de Apuli) ca si in Calabria. Denumirea de Calabria vine de la unul din cele doua grupuri in care se impartea marele trib al Messapilor, stabiliti in peninsula Salentina, in partea Adriaticii.