Calendarul Păgân sau Calendarul Popular este un instrument de măsurat timpul şi planificat activităţile economice şi cultice pe anotimpuri, luni, săptămâni, zile şi momente ale zilei. El se bazează pe orologii cosmice (solstiţiile, echinocţiile, fazele lunare, răsăritul şi apusul aştrilor şi constelaţiilor) şi terestre (bioritmurile de reproducere ale plantelor şi animalelor).
Tracia este denumirea din antichitate a teritoriului de la sud de Dunăre, între Pontul Euxin (Marea Neagră), Propontida (Marea Marmara), Marea Egee, râul Mesta (Nestus) și râul Morava (Margus), învecinându-se în apus cu Iliria și cu Macedonia și era locuit de neamurile tracice.
Columna lui Traian este un monument antic din Roma construit din ordinul împăratului Traian care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata apropiere - la nord - de Forul roman. Terminat în 113, basorelieful în formă de spirală comemorează victoria lui Traian în campania sa de cucerire a Daciei.
Doar o religie indigena poate sluji Neamul, contribuind la conservarea acestuia. Expresia venerarii naturii si a fortelor creatoare sau fortelor din spatele acesteia trebuie sa înfloreasca în sufletul traco-dacic al Neamului nostru.
Pagânismul European a înflorit în nordul, vestul si centrul Europei. El este neatins de influente straine, spre deosebire de religia impusa în Europa de catre fortele degenerate ale Imperiului Roman. Vechea religie pagâna slujeste multor scopuri. Personajele eroice au fost folosite pentru a cladi caracterul necesar copiilor, astfel încât acestia sa devina membri productivi ai Familiei, ai Clanului, ai Neamului. Reproducerea si ocuparea exclusiva a teritoriului fiind primele necesitati pentru existenta continua a Neamului, religia ne-a vorbit despre fertilitate si spirit razboinic.
Totusi, acestea nu înseamna ca Pagânismul European nu are de asemenea si un aspect spiritual. Spiritul indo-european, prin natura sa, cauta sa cunoasca originea vietii, sensul existentei, ideea de suflet si secretele naturii. Cu mii de ani în urma, marii filozofi ai naturii au postulat, dupa meticuloase studii, faptul ca exista o inteligenta, o forta creatoare în Univers. Oricum, asta nu implica, si nici nu s-a spus vreodata, ca Absolutul, Creatorul incongnoscibil, se situeaza pe o pozitie favorabila vreuneia dintre parti (in specie, iudeii si iudeo-crestinii) în eterna lupta pentru supravietuire si evolutie a fiecarei specii. Natura ne învata ca cel puternic, cel întelept, cel viclean, cel rapid supravietuieste, iar cel slab piere. Apelurile catre Absolutul, ce gândeste si opereaza la o scara cosmica, eterna, sunt asadar inutile. Pe de alta parte, Gebeleizis este zeul suprem al Neamului traco-dacic. El este o expresie a vointei Neamului, un arhetip, un depozitar al întelepciunii, un strabun, adânc gravat în memoria noastra genetica.
Trebuie sa ne amintim întotdeauna ca sufletul se perfecteaza în lupta, în aceasta viata, pe acest pamânt, în aceasta realitate. Civilizatiile trec uneori prin anumite cicluri care le permit oamenilor sa aloce mai mult timp chestiunilor spirituale. Dar atunci când un Neam este amenintat cu disparitia, se cere lupta fizica.
Prima si cea mai importanta lege a Naturii este conservarea propiei specii. Cele 14 Cuvinte constituie imperativul luptei noastre.
Natura si Legile Naturii sunt opera Creatorului. Reîntoarcerea la credintele strabunilor nostrii traco-daci, precum si crearea unei specii umane mai evoluate, constituie scopul existentei Societatii Gebeleizis.
“De teamă să nu înviem,
Ne-au risipit cetăţile, ne-au ucis altarele,
Toate frumuseţile, ca într-un blestem,
Ni le-au schilodit. Şi-am rămas doar cu Soarele.
Din el ne-am croit poteci în pădure, în munte,
Lângă vetre mărunte,
Am logodit timpul cu statornicia.
Dacă te uiţi bine-apoi
În pietre, nemuritori, suntem noi, numai noi:
Noi, Tracii!”